Interviu cu Ștefan Barbu

Salut! Te rugăm să ne spui câteva cuvinte despre tine.

Salut, sunt Ștefan Barbu și sunt violonist în cadrul Orchestrei de Cameră Radio. Am absolvit Universitatea Națională de Muzică, Facultatea de Interpretare Instrumentală –  Vioară, locul în care am descoperit multe aspecte importante pentru evoluția mea ca muzician.

 

Când ți-ai dat seama că vrei să faci muzică? Nu în sensul că vrei să mergi la o școală de muzică, ci în sensul că asta vrei să faci în viață.

Părinții mei fiind melomani, de când eram foarte mic am fost înconjurat de muzică, în casă răsunând aproape non-stop muzica clasică. Țin minte că „Anotimpurile” de Vivaldi, Concertul pentru vioară și orchestră de Ceaikovski și simfoniile lui Brahms erau un fel de fond sonor permanent în casa noastră.

Faptul că am fost îndemnat să urmez cursurile de formare pe drumul muzicii a părut ceva foarte natural, deși nu a fost un drum ușor.

 

A existat un moment-cheie care te-a făcut să te decizi?

A cânta la un instrument presupune un efort constant și conștient,  și cere mult timp și dedicare. De multe ori trebuie să renunți la diverse activități distractive, pentru a aprofunda studiul instrumentului. Ceea ce pentru un copil poate fi de multe ori de neînțeles. Însă altfel nu se poate progresa.

Contactul cu orchestra, din clasa a 7-a, a fost momentul în care am realizat că am găsit conjunctura în care vreau să cânt și să progresez. Din acel punct, tot efortul depus până atunci a căpătat un alt sens, și tot ce a urmat a fost tot greu, dar mult mai frumos.

 

Ce îți place să faci, atunci când nu faci muzică (sau fără legătură cu muzica) Altfel spus, atunci când nu studiezi / asculți / cânți…

Îmi place să privesc natura, să mă plimb prin natură. Este fascinant să urmărești cum se schimbă totul foarte lin și cât de bine „este organizat” totul.

O altă pasiune este pentru cum funcționează sistemele interioare în general, și în special corpul uman. Am spus mereu că dacă nu aș fi ales muzica, respectiv vioara, următorul domeniu către care aș fi mers este medicina. Cum funcționează creierul, cum bate inima într-un mod autonom, cum se vindecă rănile, sunt doar câteva dintre întrebările care mă intrigau încă de mic… De aici ardoarea cu care studiez tratate și ascult conferințe pe teme medicale, de fiecare dată când am ocazia.

 

Dacă ar fi să asociezi sunetul instrumentului tău cu un anotimp, care ar fi acela (și de ce)?

„Anotimpurile” lui Vivaldi sunt un exemplu foarte potrivit pentru a arăta cât de multe poate exprima vioara. Inspirația compozitorului poate da foarte multe culori instrumentului, iar aportul interpretului poate desăvârși imaginea pe care acesta a dorit-o. La vioară poți imita cântecul păsărilor, poți reda sunetul unei furtuni de vară sau poți imagina o petrecere câmpenească.

 

Cu siguranță există motive pentru care ești recunoscător muzicii, după cum e foarte posibil să existe momente în care ai prefera să ai alte preocupări. Dacă ar fi să faci două liste „cu bune și rele”, ce ar conține?

Cu siguranță, în fiecare domeniu de activitate există părți frumoase și altele incomode. La capitolul „lucruri frumoase” ar fi:

• terapia prin muzică are foarte multe beneficii pentru dezvoltarea ființei umane, în toate aspectele sale: emoțional, fizic și mental. Prin cântat facem terapie activă, care ne ajută să descoperim lucruri noi din interiorul nostru, ne stimulează imaginația și ne ajută să ne disciplinăm;
• cântatul într-o formație sau orchestră te ajută să dezvolți relații constructive cu ceilalți, să înveți să comunici, să ai răbdare, să știi când să te impui și când să cedezi, și poți experimenta bucuria publicului generată de rezultatul acțiunii întregului colectiv;
• poți avea ocazia de a călători în întreaga lume, beneficiind în paralel de toate avantajele prezentate mai sus.

La capitolul „incomode” ar fi:

• timpul necesar pentru aprofundarea tehnicii unui instrument la un nivel profesionist este foarte mare, și cere renunțarea la alte activități;
• studiul instrumentului presupune de cele mai multe ori ipostaza de a fi izolat de alte persoane, pentru a putea exersa concentrat pe problema respectivă;
• izometria (a face o activitate în aceeași poziție, tensionând anumite grupe de mușchi pentru un timp îndelungat) aduce cu sine probleme fiziologice care necesită atenție suplimentară. Exercițiile fizice și sporturile ușoare trebuie să devină parte integrantă din viață, dacă vrei să faci asta pentru tot restul vieții.

 

Ce planuri ai pentru viitor, muzical/artistic vorbind – să zicem, pentru anul viitor?

Pentru anul viitor sper să descopăr compoziții noi, pe care să le prezint publicului alături de formațiile în care îmi desfășor activitatea. Totodată, pentru că este o evoluție, sper să dezvolt tot mai profund modul de exprimare prin intermediul muzicii.

 

Există un moment optim pentru a începe să studiezi un instrument? Când crezi că „e prea târziu” pentru a începe?

Pentru studiul viorii, este indicat să începi cât mai devreme, pentru simplul motiv că este nevoie de mult timp de practică. Nu cred că există „prea târziu”, dacă este vorba despre pasiune.

 

Privind înapoi, probabil că sunt lucruri pe care le-ai descoperit ca muzician profesionist, dar ți-ai fi dorit să le fi aflat mult mai devreme. Le poți împărtăși cu noi?

Ca muzician profesionist am avut privilegiul de a fi în preajma altor artiști, iar experiența cântatului împreună cu aceștia mi-a adus beneficii în dezvoltarea ca interpret și ca persoană, ce nu pot fi obținute prin alte mijloace.

Totodată, prin natura meseriei, am putut descoperi compozitori și compoziții despre care altfel este foarte posibil să nu fi ajuns vreodată să le cunosc, și mai ales să le cânt.

 

Te rugăm să ne recomanzi o lucrare pe care o consideri potrivită pentru copii, indiferent de cât de multe (sau puține) știu despre muzică.

La final, ce sfaturi ai da unui copil (6-14 ani) care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică sau arte?

Să asculte foarte multă muzică, în special din genul pe care dorește să îl abordeze (dar nu numai), să fie pregătit pentru a „sacrifica” o parte din timpul zilei pentru acțiuni repetitive, care sunt necesare pentru a stăpâni tehnica unui instrument, și să nu renunțe la pasiune în momentele în care totul „pare prea greu ca să merite efortul”. Muzica, făcută la modul amator sau profesionist, aduce beneficii pentru dezvoltarea personalității, astfel încât orice efort va fi răsplătit la un moment dat.