Pentru a deveni un pianist profesionist, fie că ajungi interpret sau profesor, trebuie să te apuci de studiul pianului în perioada copilăriei.
Bună! Te rugăm să ne spui câteva cuvinte despre tine.
Sunt Sabrina Grigorescu, am 24 de ani și sunt studentă la Universitatea Națională de Muzică din București, secția Sinteză Muzicologică, Master I. Am absolvit în 2017 Colegiul Național de Muzică „George Enescu” la secția pian, iar în vara anului acesta am absolvit Facultatea de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie muzicală, la secția muzicologie. În prezent lucrez ca profesor de pian pentru copii și adulți în cadrul unui club de muzică privat.
Când ți-ai dat seama că vrei să faci muzică? Nu în sensul că vrei să mergi la o școală de muzică, ci în sensul că asta vrei să faci în viață.
Provenind dintr-o familie de muzicieni și fiind înconjurată de muzică încă din primii ani de viață decizia a fost destul de simplu de luat. Inițial voiam să încep să studiez vioara însă după câteva ore petrecute în fața pianului cu tatăl meu m-am răzgândit.
A existat un moment-cheie care te-a făcut să te decizi?
Momentul cheie pentru mine a fost anul de pauză pe care l-am luat între liceu și facultate. În acel an m-am gândit foarte serios dacă vreau sau nu o carieră în muzică. În cele din urmă am decis să îmi continui drumul.
Ce îți place să faci, atunci când nu faci muzică (sau fără legătură cu muzica) Altfel spus, atunci când nu studiezi / asculți / predai / cânți…
Îmi place să citesc sau să mă uit la documentare despre animale și natură. Sunt fascinată de obiceiurile și biologia animalelor. Probabil că, dacă nu aș fi ales o carieră muzicală, aș fi optat pentru o carieră veterinară.
Dacă ar fi să asociezi sunetul instrumentului tău cu un anotimp, care ar fi acela (și de ce)?
Fiind un instrument extrem de complex îmi este greu să îl asociez doar cu un singur anotimp. Însă, dacă ar fi să aleg, aș opta pentru primăvară, pentru simplul fapt că acesta este anotimpul în care am început eu să studiez acest instrument.
Cu siguranță există motive pentru care ești recunoscătoare muzicii, după cum e foarte posibil să existe momente în care ai prefera să ai alte preocupări. Dacă ar fi să faci două liste „cu bune și rele”, ce ar conține?
bune:
– este un domeniu în care nu te plictisești, întotdeauna vor exista lucrări sau genuri muzicale interesante despre care nu ai auzit și pe care le poți studia și analiza.
– disciplina pe care ți-o formează studiul unui instrument și studiul muzicii în general.
– există o dorință permanentă de a-ți perfecționa abilitățile.
rele:
– câteodată acest domeniu poate deveni solicitant și obositor din punct de vedere mental și fizic. (lucru care poate fi spus despre absolut orice meserie)
– primii ani de carieră sunt mai dificili din punct de vedere financiar.
– muzicienii au tendința de a se compara între ei, mai ales în primii ani.
Ce planuri ai pentru viitor, muzical/artistic vorbind – să zicem, pentru anul viitor?
Deocamdată nu pot să spun că am planuri în viitorul apropiat, însă lucrurile se pot schimba de la o săptămână la alta.
Există un moment optim pentru a începe să studiezi pianul? Când crezi că „e prea târziu” pentru a începe?
Pentru a deveni un pianist profesionist, fie că ajungi interpret sau profesor, trebuie să te apuci de studiul pianului în perioada copilăriei (aproximativ între 4 și 10 ani). Pentru cei care vor să înceapă studiul pianului din pasiune pot să înceapă la orice vârstă.
Privind înapoi, probabil că sunt lucruri pe care le-ai descoperit ca muzician profesionist, dar ți-ai fi dorit să le fi aflat mult mai devreme. Le poți împărtăși cu noi?
Mi-aș fi dorit să știu cât de mult contează încrederea în abilitățile tale și cât de important este să socializezi cu oamenii din același domeniu cu tine.
Te rugăm să ne recomanzi o lucrare pe care o consideri potrivită pentru copii, indiferent de cât de multe (sau puține) știu despre muzică.
La final, ce sfaturi ai da unui copil (6-14 ani) care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică sau arte?
Cred că cel mai important este să aibă răbdare și, de asemenea, să învețe din greșelile pe care le face pe parcurs fără să se lase influențat de ele prea mult.
