Skip to main content

Datorită muzicii am o perspectivă specială și asupra celorlalte preocupări ale mele, ceea ce realizez ca designer vizual fiind de multe ori legat tot de muzică.

Daniel Ivașcu

Salut! Te rugăm să ne spui câteva cuvinte despre tine.

Salut, sunt Daniel Ivașcu. Sunt artist vizual și percuționist în Imago Mundi. Am absolvit Universitatea Națională de Arte din București, Facultatea de Arte Plastice / departamentul Grafică în anul 2000, și de-atunci pendulez între graphic design și muzică, web design, uneori copywriting, în ultimii ani ilustrație grafică / animată, chiar și project design…

 

Când ți-ai dat seama că vrei să faci muzică? Nu în sensul că vrei să mergi la o școală de muzică, ci în sensul că asta vrei să faci în viață.

Mi-am dorit asta de când eram mic – visam să cânt la chitară (dar n-aveam). O vreme am și cântat (am avut o trupă în liceu, pe urmă alta în facultate – Special Guest Stars, cu care am și dat câteva concerte, la Timișoara și prin București, ba am ajuns chiar și prin Italia. Cam tot atunci am trecut la percuție, apoi am cunoscut-o pe Oana și împreună am fondat ansamblul Imago Mundi, în anul 2001. Însă am pendulat tot timpul între muzică și vizual, nu pot spune că mi-am construit o carieră (doar) din muzică.

 

A existat un moment-cheie care te-a făcut să te decizi?

A existat mai degrabă un moment care m-a ajutat să înțeleg că nu trebuie să mă decid – ideea că trebuie să aleg a fost o problemă multă vreme pentru mine. S-a întâmplat că n-am intrat din prima la facultate – eram cu mintea la muzică, în loc să mă concentrez la pregătirea pentru examenele de admitere la arte plastice. Dealtfel eram convins cumva că nici nu trebuie să fac mare lucru, că la admitere lucrurile „îmi ies”, „se rezolvă” „din poignet” (ceea ce s-ar traduce „din încheietură” și înseamnă „lejer, de la sine”). Am stat un an „pe bară”, și atunci mi-am dat seama că vreau să fac și una și alta, că nu pot alege doar o direcție și trebuie să merg pe amândouă drumurile… și din acel moment exact asta fac: și una și alta.

 

Ce îți place să faci, atunci când nu faci muzică sau visual design?

Din păcate, jonglatul cu multe tipuri de activități consumă enorm de multă energie… altfel, răspunsul e simplu: ador să-mi petrec timpul în familie, cu Oana și fetele noastre.

 

Dacă ar fi să asociezi sunetele instrumentelor tale cu un anotimp, care ar fi acela (și de ce)?

Cred că le acopăr pe toate, pentru că folosesc instrumente variate de percuție… să vedem: rainstick-ul, pentru primăvară și toamnă – evident, pentru că imită sunetul ploilor liniștite, pe care îl poți auzi în ambele anotimpuri; clopoțeii, pentru iarnă – e sunetul colindelor; bendirul sau cajon-ul, cu energia lor, le asociez ploilor rapide, de vară.

 

Cu siguranță există motive pentru care ești recunoscător muzicii, după cum e foarte posibil să existe momente în care ai prefera să ai alte preocupări. Dacă ar fi să faci două liste „cu bune și rele”, ce ar conține?

Cele bune:
– datorită muzicii am cunoscut-o pe Oana;
– datorită muzicii am ajuns într-o mulțime de locuri de prin lumea asta (nu voi menționa decât câteva, nu neapărat pentru că ar cele mai importante, sau nu din punctul meu de vedere, ci doar pentru a arăta varietatea lor: Granada, Spania; New York, SUA; Tunis, Tunisia);
– datorită muzicii am o perspectivă specială asupra celorlalte preocupări ale mele, ceea ce realizez ca designer vizual fiind de multe ori legat tot de muzică (coperte pentru albume muzicale, afișe pentru concerte și lansări, site-uri web pentru formații, turnee sau proiecte culturale).

Cele rele:
– din cauza muzicii n-am intrat din prima la facultate (nu consider că a fost un an pierdut, dimpotrivă – am învățat foarte multe în acel an);
– din cauza muzicii am renunțat la o carieră în advertising (nu mi-o doream cu adevărat);
– din cauza muzicii stau prea mult online (niciodată nu poți spune că ai parte de prea multă promovare…).

 

Ce planuri ai pentru viitor, artistic vorbind – să zicem, pentru 2023?

Nu pot vorbi despre planuri deocamdată (din motive strategico-administrative – unele, de confidențialitate – altele). Pot spune doar că am foarte multe, de toate tipurile 🙂

 

Există un moment optim pentru a începe să studiezi muzica/artele? Când crezi că „e prea târziu” pentru a începe?

Eu am început târziu cu ambele (pe la 12-13 ani), așa că n-aș zice că sunt un bun exemplu… sau sunt, dacă ideea e că nu contează când te apuci.
Întâi de toate, un lucru prea puțin spus în școală (și care ajunge foarte greu la părinți): creativitatea ajută învățarea în general, inclusiv (sau mai ales) la matematică, limba română și limbile străine. Creativitatea, pe care o cerem dealtfel atât de la copii cât și de la adulți, se educă – surpriză! – la orele de muzică și arte vizuale; nu e ceva ce vine de nicăieri, și nu trebuie confundată (așa cum se întâmplă, din păcate) cu divertismentul.

Așadar, fie că vrei o carieră în domeniu, fie că faci muzică/arte doar de plăcere, e important să iei asta în serios 🙂

 

Privind înapoi, probabil că sunt lucruri pe care le-ai descoperit ca artist profesionist, dar ți-ai fi dorit să le fi aflat mult mai devreme. Le poți împărtăși cu noi?

Școala îți oferă ocazia să îți dezvolți aptitudinile, în vreme ce ești înconjurat de oameni cu preocupări asemănătoare. Partea asta, cu socializarea, este foarte importantă – să zicem că poți face cursuri online și mai târziu, când ești adult; însă relațiile sociale pe care le poți construi în școală sunt foarte importante, pentru că te plasează în interiorul comunității din care îți dorești să faci parte.

 

Te rugăm să ne recomanzi o lucrare pe care o consideri potrivită pentru copii, indiferent de cât de multe (sau puține) știu despre muzică.

La final, ce sfaturi ai da unui copil (6-14 ani) care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică sau arte?

Deși la început nu vor simți, muzica/artele înseamnă foarte multă muncă. Oricum, sfatul meu este să încerce să își păstreze vie pasiunea – atunci când lucrezi cu plăcere, orice muncă e mai ușoară.

Leave a Reply