...lemnul din care e construit pianul și rezonanța sunetelor reieșite din acesta mă duc cu gândul la o pădure deasă, plină cu frunze uscate de toamnă.
Salut! Te rugăm să ne spui câteva cuvinte despre tine.
Sunt Andrei Petrache, am 24 de ani și trăiesc în preajma muzicii încă dinainte de a mă fi născut, fiind dintr-o familie de muzicieni. Actualmente sunt licențiat în Compoziție și masterand la Universitatea de Muzică din București – secția Stil și limbaj Compozițional, între timp urmând și o a doua licență, de Dirijat Orchestră, la aceeași facultate. Activez ca pianist în multiple proiecte din zona jazz și fusion și compun muzică atât pentru scena de concert, cât și pentru teatru sau film.
Când ți-ai dat seama că vrei să faci muzică? Nu în sensul că vrei să mergi la o școală de muzică, ci în sensul că asta vrei să faci în viață.
Pentru mine nu a fost neapărat o alegere, ci mai mult o decizie care a fost luată în mod natural, prin prisma faptului că de când mă știu eram scăldat în muzică și de la o vârstă foarte fragedă începusem deja studiul pianului și al teoriei muzicale.
A existat un moment-cheie care te-a făcut să te decizi?
Nu, dar aș putea menționa un alt moment de cotitură, acela în care, după 12 ani de studiu la Pian Principal în școală, la finalul clasei a XII-a din cadrul Colegiului Național de Muzică „G. Enescu” am decis ca admiterea la Conservator să o dau la compoziție, și nu la pian.
Ce îți place să faci, atunci când nu faci muzică (sau fără legătură cu muzica)? Altfel spus, atunci când nu studiezi / asculți / cânți…
Îmi place să gătesc, mai ales fără rețetă, îmi place să explorez infinitele combinații de arome și ingrediente ca într-un laborator. Îmi place mult și înotul sau tenisul de masă și, ca o pasiune mai recentă, împrumutată de la prietena mea, vizionarea de filme.
Dacă ar fi să asociezi sunetul instrumentului tău cu un anotimp, care ar fi acela (și de ce)?
Îmi e greu să îmi imaginez pianul asociat unui anotimp anume. Cred că totuși, dacă ar fi să merg pe intuiție, aș alege toamna, întrucât lemnul din care e construit pianul și rezonanța sunetelor reieșite din acesta mă duc cu gândul la o pădure deasă, plină cu frunze uscate de toamnă.
Cu siguranță există motive pentru care ești recunoscător muzicii, după cum e foarte posibil să existe momente în care ai prefera să ai alte preocupări. Dacă ar fi să faci două liste „cu bune și rele”, ce ar conține?
Aspecte pozitive:
- Sunt recunoscător muzicii pentru că mi-a creat o lume interioară bogată, plină de emoții și de trăiri puternice
- Muzica îmi oferă capacitatea de a comunica cu oameni la un nivel superior energetic, de a le transmite emoții și a le stimula imaginația
- Reprezintă un domeniu de activitate în care e foarte greu să te plictisești, fiecare proiect la care lucrezi e diferit și îți aduce provocări unice
Aspecte negative:
- Sunt conștient că am anumite lacune în cultura mea generală, multe din ele generate de faptul că în școală nu era timp suficient și pentru studiul muzicii aprofundat, și pentru materiile generale
- Muzicienii sunt adesea persoane mai introvertite sau mai puțin sociabile, mi-a luat ceva timp să îmi dau seama de această tendință a mea și apoi să încerc să o depășesc
- Nu este cel mai simplu domeniu din care să reușești să te întreții financiar, mai ales la început de carieră
Ce planuri ai pentru viitor, muzical/artistic vorbind – să zicem, pentru anul viitor?
Undeva la începutul primăverii anului 2023 mi se va interpreta o lucrare comisionată anul acesta de către Filarmonica „G. Enescu” din București, lucru care pentru mine este o mare onoare și o mare responsabilitate în același timp. Pentru anul viitor universitar plănuiesc admiterea la doctorat și posibil o plecare la studii în Europa cu o bursă Erasmus.
Există un moment optim pentru a începe să studiezi pianul? Când crezi că „e prea târziu” pentru a începe?
La pian există o concurență foarte mare – majoritatea copiilor încep la pian sau la vioară sau la chitară – și dacă scopul avut este performanța, atunci cred că e important cât mai devreme posibil (pentru pian, 3-4 ani). Pentru studiu din pasiune nu consider că există vreo limită, sunt oameni de vârsta a treia care au început tocmai atunci studiul unui instrument.
Privind înapoi, probabil că sunt lucruri pe care le-ai descoperit ca muzician profesionist, dar ți-ai fi dorit să le fi aflat mult mai devreme. Le poți împărtăși cu noi?
Pentru mine, lucrul care nu mi-a fost predat sau explicat de cineva dar care, în opinia mea, cântărește enorm în viitoarea carieră de muzician, este crearea de social network – aptitudinile sociale prin care reușești să cunoști oameni noi și să îți creezi legături cu muzicieni și oameni importanți din spațiul cultural în care urmează să activezi ca profesionist. Multe oportunități apar în urma unor prietenii sau pur și simplu în urma unei interacțiuni plăcute cu cineva care s-ar putea, cândva, să aibă nevoie de serviciile tale profesionale.
Te rugăm să ne recomanzi o lucrare pe care o consideri potrivită pentru copii, indiferent de cât de multe (sau puține) știu despre muzică.
La final, ce sfaturi ai da unui copil care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică?
L-aș încuraja să înceapă studiul muzicii printr-un instrument care îi place – poate fi ceva de suflat, sau poate percuție, nu trebuie neapărat să fie convenționalele pian sau vioară. Pașii mici dar consecvenți sunt foarte importanți la început, așa încât ar trebui studiu zilnic (nu mult, atât cât își permite în programul său) structurat în așa fel încât să aibă parte și de satisfacția reușitelor (o piesă învățată pe dinafară și interpretată muzical și corect) dar și de provocări constante (piese din ce în ce mai grele, exerciții de tehnică care să îi solicite concentrarea etc.)
