Copiii care au început studiul muzicii mai devreme au căpătat o anume ușurință și dezinvoltură atunci când cântă sau studiază.
Salut! Te rugăm să ne spui câteva cuvinte despre tine.
Hello! Mă numesc Alexandru Marin, am 24 de ani. Iubesc muzica de când am început să conștientizez ceea ce se întâmplă în jurul meu. Sunt absolvent al Universității de Muzică din București la secția Compoziție Jazz.
Când ți-ai dat seama că vrei să faci muzică? Nu în sensul că vrei să mergi la o școală de muzică, ci în sensul că asta vrei să faci în viață.
Încă de când mă jucam prin parc cu copiii îmi doream să facem o trupă și să organizăm concerte pentru trecători. Întotdeauna am fost fascinat de tot ceea ce înțelegeam eu că este muzica, de la trăirea pe care mi-o transmite omul care cântă până la ce instrument are sau cum îl folosește tehnic. După nu foarte mult timp am primit o chitară de la un unchi și am încercat să descopăr cât mai multe.
A existat un moment-cheie care te-a făcut să te decizi?
Momentul în care am realizat că vreau să încep serios studiul muzicii a fost pe la finalul clasei a VII-a. Până atunci urmăream și căutam tot felul de metode să mă înconjor cu cât mai mulți oameni la fel de pasionați ca mine. În vacanța de vară am început studiul contrabasului iar apoi am fost admis la Colegiul Național de Muzică „George Enescu”.
Ce îți place să faci, atunci când nu faci muzică (sau fără legătură cu muzica) Altfel spus, atunci când nu studiezi / asculți / cânți…
Chiar acum puțin timp am realizat importanța hobby-urilor pentru fiecare dintre noi, consider că este o necesitate pentru un stil de viață sănătos. Pasiunile mele sunt: sportul, meditatul, cititul iar unul dintre cele mai noi hobby-uri este Bowlingul.
Dacă ar fi să asociezi sunetul instrumentului tău cu un anotimp, care ar fi acela (și de ce)?
Cred că oricine are un instrument construit din lemn se va duce direct cu gândul la toamnă. Totodată este un anotimp reprezentativ și pentru muzica de jazz.
Cu siguranță există motive pentru care ești recunoscător muzicii, după cum e foarte posibil să existe momente în care ai prefera să ai alte preocupări. Dacă ar fi să faci două liste „cu bune și rele”, ce ar conține?
Este evident faptul că încă mă bucur de muzică în fiecare clipă însă nu la aceeași intensitate. Aspecte pozitive: sunt recunoscător pentru faptul că am avut chemarea de a alege contrabasul ca instrument principal. Sunt bucuros de fiecare dată când sunt sunat pentru diferite proiecte muzicale. Încerc de fiecare dată când cânt să empatizez cu coechipierii mei și să creăm împreună ceva intens. Iubesc asta!
Aspecte negative: de multe ori realizez că am acceptat prea multe proiecte muzicale și nu apuc să mă pregătesc cât de mult îmi doresc pentru fiecare în parte, asta include și faptul că de multe ori nu am timp pentru a studia sau a descoperi ceva pe cont propriu datorită faptului că trebuie să pregătesc alte lucruri.
Ce planuri ai pentru viitor, muzical/artistic vorbind – să zicem, pentru anul viitor?
În luna decembrie o să deschid un spațiu cu condițiile necesare pentru cam orice muzician/artist. Îmi doresc foarte mult să adun cât mai mulți prieteni pasionați de artă și să creăm împreună lucruri care să rămână și de care să ne bucurăm atât în procesul pe care urmează să îl parcurgem cât și pe termen lung. Pe lângă toate acestea o să îmi promit ca în fiecare an că voi acorda mai mult timp studiului individual și vieții personale.
Există un moment optim pentru a începe să studiezi contrabasul? Când crezi că „e prea târziu” pentru a începe?
Eu am început studiul muzicii la vârsta de 13 ani. Este adevărat că lucrul acesta se resimte. Bineînțeles că există excepții doar că, din câte am observat până în acest moment, copiii care au început studiul muzicii mai devreme au căpătat o anume ușurință și dezinvoltură atunci când cântă sau studiază. Pentru mine a fost puțin mai greu deoarece în clasa a VII-a trebuia să recuperez tot ce au studiat colegii mei în toți acei ani.
Privind înapoi, probabil că sunt lucruri pe care le-ai descoperit ca muzician profesionist, dar ți-ai fi dorit să le fi aflat mult mai devreme. Le poți împărtăși cu noi?
Da, mi-aș fi dorit să studiez teoria muzicală mai repede și aș fi vrut să știu cât mai devreme ramura pe care vreau să o parcurg.
Te rugăm să ne recomanzi o lucrare pe care o consideri potrivită pentru copii, indiferent de cât de multe (sau puține) știu despre muzică.
Această piesă mi-a oferit un sentiment pe care nu îl mai trăisem până atunci. Eram în clasa a XII-a și urma să intru la conservator, secția de jazz:
La final, ce sfaturi ai da unui copil (6-14 ani) care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică sau arte?
L-aș încuraja să încerce să caute cât mai mult ceea ce îl interesează până când își găsește stilul preferat de a face muzică. Evident că în același timp trebuie să studieze cât se poate de bine tot ce înseamnă teoria muzicală pentru a se putea exprima la orice instrument. Apoi bucuria, satisfacția și puterea de a duce mai departe această poveste vor veni de la sine.
