Marea problemă a tuturor școlilor românești de instrument este faptul că nu-i învață pe copii să GÂNDEASCĂ interpretarea unei partituri.
Salut! Te rugăm să ne spui câteva cuvinte despre tine.
Salut! Numele meu este Adrian Buciu, am 46 de ani, sunt profesor și muzician. Punctele de referință din viața mea sunt copilul personal – Maria, soția mea Andreea, cariera pedagogică pe care o desfășor de 22 de ani la Conservatorul bucureștean și apartenența în cadrul ansamblului muzical Imago Mundi.
Când ți-ai dat seama că vrei să faci muzică? Nu în sensul că vrei să mergi la o școală de muzică, ci în sensul că asta vrei să faci în viață.
Este simplu: în clasa a VII-a, părinții mei m-au întrebat în ce direcție profesională (chiar și vagă) aș dori să continui, o dată cu apropierea treptei I (la vremea respectivă fiind examenul de admitere la orice liceu). Mi-am dat seama că vreau să fac muzică, fără să am o idee clară în ce sens (carieră solistică, membru în orchestră, profesor în pre/universitar etc). Așa c-am făcut, cred, una dintre cele mai bune alegeri din viață.
Ce îți place să faci, atunci când nu faci muzică (sau fără legătură cu muzica) Altfel spus, atunci când nu studiezi / asculți / predai / cânți…
Să citesc, să petrec timp cu fiica mea (în general, stând la povești) ori cu soția mea și cu pisicile personale (2 la număr). Vara, dacă avem timp, ne place să mergem pe munte, în ture ușoare/accesibile, fără riscuri inutile.
Dacă ar fi să asociezi sunetul instrumentului tău cu un anotimp, care ar fi acela (și de ce)?
Ar fi toamna, este anotimpul meu preferat – culori superbe și temperaturi moderate.
Ce planuri ai pentru viitor, muzical/artistic vorbind – să zicem, pentru anul viitor?
Anul viitor sunt sigur că vom avea proiecte extraordinare cu Imago Mundi. Totodată, avem în vedere un „anticoncert” cu Orchestra de Barockeri a UNMB. Plecând de la faptul că în România, atunci când vorbim despre interpretarea muzicii clasice, totul este cântat „la fel” (adică în manieră romantică, indiferent de compozitor & perioadă stilistică), vom face un concert cu Barockerii în care repertoriul va fi exclusiv „non-baroc” (romantic, impresionist, contemporan) iar maniera de abordare interpretativă a acestuia va fi barocă. Dorim să demonstrăm faptul că, așa cum rezultatul va fi un „masacru” sonor, datorită abordării total greșite din punct de vedere stilistic, la fel se întâmplă, din păcate, și în cazul muzicii baroce ori clasice, impresioniste ori neoclasice care, la noi, sunt interpretate exclusiv în manieră romantică, îndepărtându-se foarte clar de intențiile, concepția și mentalitatea compozitorului.
Există un moment optim pentru a începe să studiezi un instrument? Când crezi că „e prea târziu” pentru a începe?
Cu siguranță există un moment optim, care se raportează la capacitatea ideală de a-ți însuși deprinderile specifice acelui instrument, dar asta poate să varieze din perspectivă strict fiziologică versus capacitatea intelectuală necesară. De exemplu, poate că un copil are capacitatea de a învăța trombon la 7 ani dar nu are fizicul necesar pentru a întreprinde acest demers. Pe de-altă parte, e posibil să înveți un instrument la 40 de ani (când ai capacitatea fiziologică necesară) dar, cu siguranță, procesul va fi mult mai lent și, cu siguranță, incomplet. Suntem făcuți să învățăm, cu ușurință, orice – în copilărie, nu la vârste înaintate.
Privind înapoi, probabil că sunt lucruri pe care le-ai descoperit ca muzician profesionist, dar ți-ai fi dorit să le fi aflat mult mai devreme. Le poți împărtăși cu noi?
Da. Marea problemă a tuturor școlilor românești de instrument este faptul că nu-i învață pe copii să GÂNDEASCĂ interpretarea unei partituri. Aceștia doar învață mecanic varianta lui X ori varianta lui Y dar nu știu cum este construită o piesă muzicală și care sunt uneltele cu care o interpretezi, cât mai aproape de intenția compozitorului.
Te rugăm să ne recomanzi o lucrare pe care o consideri potrivită pentru copii, indiferent de cât de multe (sau puține) știu despre muzică.
Anotimpurile de Vivaldi. O versiune foarte echilibrată este aceasta:
La final, ce sfaturi ai da unui copil (6-14 ani) care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică sau arte?
Să aibă răbdare și să studieze. Atât. Răbdare.
